Mintea omenească este structurată într-o infinitate spaţială.
Trăirile ei pot fi exprimate prin mijloace, procese, sisteme specifice.
De la limbajul omului „obişnuit”, care are nevoie să explice fenomenele înconjurătoare sau experienţele lui sau ale semenilor săi într-o multitudine de forme lingvistice alambicate, dând înţelesuri noi şi noi cuvintelor folosite, înţelesuri care trebuiesc mereu învăţate de cel ce vrea să le utilizeze, la limbajul omului care a trecut barierele „normalului”, realizatul spiritual, omul care trăieşte simultan în toate spaţiile infinite ale minţii.
Comunicarea cu mediul înconjurător a realizatului spiritual prin limbajul supramentalului este redusă la simplitate. El nu mai are nevoie să „înflorească” stiluri rubiconde, să instituie dicţionare sau lexicoane pentru a-i fi înţeleşi termenii sau să codifice textul pentru a reda realitatea.
Formularea simplă „aceasta este o floare” îi trezeşte extazul accesării imediate a tuturor spaţiilor în care există floarea, înfăţişându-i-o instantaneu prin toate caracteristicile ei şi prin toate trăirile, viaţa lui fiind un extaz continuu.
El trăieşte prin SINE. EGO-ul său, puternic prin nivelul superior în care se găseşte, a trecut de la EGO-ul simplu al existenţei obişnuite, individuale, care reduce totul la persoana în cauză, la EGO-ul universal, care există pentru tot ce este în jur, doar pentru el, nu.
Încercaţi acest exerciţiu, de a reduce totul la simplitate. Veţi avea legătura permanentă cu infinitatea înconjurătoare.
Este exerciţiul de a vă regăsi.
Dinainte de Isus Cristos şi de la Isus Cristos încoace s-a făcut vorbire că dacă ai credinţă cât un bob de muştar, muţi munţii.
Aşa dar, vă rog, încercaţi.
© Ileana Speranţa Baciu
Trăirile ei pot fi exprimate prin mijloace, procese, sisteme specifice.
De la limbajul omului „obişnuit”, care are nevoie să explice fenomenele înconjurătoare sau experienţele lui sau ale semenilor săi într-o multitudine de forme lingvistice alambicate, dând înţelesuri noi şi noi cuvintelor folosite, înţelesuri care trebuiesc mereu învăţate de cel ce vrea să le utilizeze, la limbajul omului care a trecut barierele „normalului”, realizatul spiritual, omul care trăieşte simultan în toate spaţiile infinite ale minţii.
Comunicarea cu mediul înconjurător a realizatului spiritual prin limbajul supramentalului este redusă la simplitate. El nu mai are nevoie să „înflorească” stiluri rubiconde, să instituie dicţionare sau lexicoane pentru a-i fi înţeleşi termenii sau să codifice textul pentru a reda realitatea.
Formularea simplă „aceasta este o floare” îi trezeşte extazul accesării imediate a tuturor spaţiilor în care există floarea, înfăţişându-i-o instantaneu prin toate caracteristicile ei şi prin toate trăirile, viaţa lui fiind un extaz continuu.
El trăieşte prin SINE. EGO-ul său, puternic prin nivelul superior în care se găseşte, a trecut de la EGO-ul simplu al existenţei obişnuite, individuale, care reduce totul la persoana în cauză, la EGO-ul universal, care există pentru tot ce este în jur, doar pentru el, nu.
Încercaţi acest exerciţiu, de a reduce totul la simplitate. Veţi avea legătura permanentă cu infinitatea înconjurătoare.
Este exerciţiul de a vă regăsi.
Dinainte de Isus Cristos şi de la Isus Cristos încoace s-a făcut vorbire că dacă ai credinţă cât un bob de muştar, muţi munţii.
Aşa dar, vă rog, încercaţi.
© Ileana Speranţa Baciu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu